Mama și Tata
Parenting

Când trebuie evaluat copilul pentru ADHD și cât costă testarea

Când se impune o evaluare pentru ADHD și care este costul testării Un copil se așază la masă cu intenția fermă de a-și termina temele, însă după doar câteva minute se ridică pentru a bea un pahar de…

 —  Versiunea completă

- Începe activități, dar nu reușește să le termine

Când se impune o evaluare pentru ADHD și care este costul testării

Un copil se așază la masă cu intenția fermă de a-și termina temele, însă după doar câteva minute se ridică pentru a bea un pahar de apă. Rezolvă o problemă, apoi se ridică din nou. Poședează o energie imensă și trece brusc de la o activitate la alta. În școală, educatoarea observă că este în mod constant agitat. Aceste scene sunt cunoscute multor părinți, care ajung să se întrebe dacă au în față un copil pur și simplu plin de energie sau cu probleme de atenție, sau dacă semnele observate ar putea indica o tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Psihologul Renata Lupuț, din cadrul Centrului Psiho-Logo-Med, detaliază pentru publicatia „Totul Despre Mame” momentul în care este recomandat să se solicite o evaluare, vârsta la care se poate efectua și ce implică acest proces.

ADHD este o tulburare a dezvoltării sistemului nervos care poate compromite capacitatea copilului de a-și menține concentrarea, de a-și organiza activitățile și de a-și controla impulsurile. Nu este o problemă de disciplină și nici o consecință a modului în care părinții stabilesc limitele. Adesea, părinții suspectează această afecțiune atunci când copilul este extrem de energic. Totuși, hiperactivitatea nu este neapărat legată de această tulburare. Mai mult decât atât, diagnosticul poate fi stabilit și la copii foarte liniștiți. „Uneori, copilul cu ADHD este cel care stă liniștit în bancă, privește pe fereastră, ratează explicațiile profesorului și pare a avea gândurile în altă parte”, explică expertul. Acest copil poate să nu deranjeze orele și să nu aibă probleme disciplinare, dar să întâmpine dificultăți în urmărirea instrucțiunilor, organizarea materialelor școlare sau finalizarea temelor. De aceea, lipsa agitației vizibile nu exclude ADHD, la fel cum prezența ei nu confirmă diagnosticul.

Psihologul Renata Lupuț enumeră câteva comportamente pe care părinții ar trebui să le urmărească, mai ales atunci când acestea se repetă și încep să afecteze activitățile zilnice ale copilului:

- Începe activități, dar nu reușește să le termine. De exemplu, se așază să-și facă temele, dar după câteva exerciții se ridică, începe altceva și pierde din vedere ce avea de făcut. - Uită instrucțiunile la scurt timp după ce le-a primit. Confirmă că a înțeles o cerință simplă, dar după câteva secunde întreabă din nou ce trebuie să facă. - Își pierde ușor concentrarea. Se lasă distras de lucrurile din jur, chiar și atunci când își dorește să ducă o activitate la bun sfârșit. - Îi întrerupe frecvent pe ceilalți. Intervine în conversații sau răspunde înainte ca interlocutorul să termine întrebarea. - Are dificultăți în a-și aștepta rândul. Devine nerăbdător sau se enervează rapid în situațiile care presupun așteptare. - Reacționează emoțional foarte intens. Frustrarea poate declanșa reacții disproporționate față de situația în care se află. - Este foarte sensibil la critică.

Atunci când este corectat, poate plânge, se poate retrage sau poate refuza să mai încerce, mai ales dacă a auzit frecvent că nu este atent sau că nu se străduiește suficient.

Aceste comportamente nu sunt specifice exclusiv ADHD. Ceea ce contează este persistența lor, contextul în care apar și măsura în care afectează viața copilului. „Nu fiecare dintre aceste comportamente înseamnă ADHD. Mă interesează însă dacă ele se repetă de luni de zile, dacă apar atât acasă, cât și la școală și, mai ales, dacă îi afectează copilului învățarea, relațiile și încrederea în sine”, explică Renata Lupuț. Un copil care devine agitat într-o perioadă dificilă sau care își pierde interesul pentru o anumită activitate nu are automat ADHD. În schimb, atunci când dificultățile persistă, sunt observate în mai multe medii și îi afectează viața de zi cu zi, consultarea unui specialist este justificată.

La ce vârstă poate fi evaluat un copil pentru ADHD?

Primele semne pot fi observate încă din perioada grădiniței. Potrivit specialistei, în jurul vârstei de 4-5 ani pot fi investigate anumite dificultăți de atenție, comportament sau autoreglare, cu precauția necesară pentru a nu confunda particularitățile firești ale vârstei cu simptomele unei tulburări. La 6–7 ani, odată cu începerea școlii, cerințele devin mai complexe. Copilul trebuie să urmărească explicațiile, să lucreze după instrucțiuni, să aștepte și să participe la activități colective. Dificultățile care anterior nu erau evidente pot începe să îi afecteze rezultatele și relațiile cu ceilalți. Renata Lupuț amintește însă o situație pe care părinții și profesorii ar trebui să o ia în considerare: copiii care nu au frecventat grădinița sau au lipsit mult pot ajunge la școală fără să fie obișnuiți cu regulile unui colectiv. Unii au nevoie de timp pentru acomodare, nu neapărat de un diagnostic.

Pe de altă parte, recomandarea învățătoarei de a solicita o evaluare nu ar trebui ignorată. Un cadru didactic cu experiență poate observa dificultăți persistente în comparație cu cerințele specifice vârstei, chiar dacă nu are competența de a stabili un diagnostic.

Pe de altă parte, recomandarea învățătoarei de a solicita o evaluare nu ar trebui ignorată

Un copil care nu urmărește explicațiile profesorului poate avea dificultăți de atenție, dar poate fi și anxios, obosit sau poate să nu înțeleagă suficient de bine cerințele. În mod asemănător, un copil care devine agitat și impulsiv poate trece printr-o perioadă de stres emoțional. Renata Lupuț explică faptul că dificultățile de limbaj, problemele de învățare, întârzierile de dezvoltare și somnul insuficient pot produce manifestări care seamănă cu ADHD. Uneori, aceste probleme pot exista și în paralel cu tulburarea, motiv pentru care evaluarea trebuie să privească dezvoltarea copilului în ansamblu. O altă preocupare frecventă a părinților este timpul petrecut în fața ecranelor. „Nu telefonul provoacă ADHD, însă utilizarea excesivă poate afecta somnul și poate îngreuna obișnuința cu activitățile care presupun răbdare și atenție susținută”, precizează ea.

Prin urmare, dificultățile copilului nu pot fi explicate automat prin folosirea telefonului, dar obiceiurile digitale, programul de somn și ritmul activităților zilnice sunt informații relevante pentru specialist.

Cum se desfășoară evaluarea ADHD la copii?

Evaluarea ADHD poate presupune atât întâlniri cu psihologul clinician, care observa comportamentul copilului și îi testează atenția și alte abilități, cât și un consult la medicul psihiatru pediatru, care stabilește diagnosticul și, dacă este cazul, recomandă tratamentul specific. Evaluarea nu înseamnă un singur test în urma căruia părinții primesc un răspuns afirmativ sau negativ. Este un proces în care specialistul încearcă să înțeleagă cum se manifestă dificultățile copilului, când au apărut și în ce măsură îi afectează viața de zi cu zi. Prima etapă este, de regulă, o discuție cu părinții, urmată de evaluarea copilului prin activități și instrumente adaptate vârstei. Vreau să aflu cum s-a dezvoltat copilul, când au apărut dificultățile, cum se comportă acasă și la școală, cum doarme, cum reacționează la frustrare și ce situații le creează cele mai mari probleme părinților.

Nu discutăm doar despre dificultăți, ci și despre punctele forte ale copilului și activitățile în care reușește să se concentreze, explică psihologul Renata Lupuț. În întâlnirile cu copilul, psihologul urmărește felul în care acesta abordează sarcinile, capacitatea de a respecta instrucțiunile, atenția, impulsivitatea și reacțiile în fața dificultăților. În funcție de caz, pot fi folosite teste psihologice pentru evaluarea atenției, a memoriei și a altor funcții cognitive. În paralel, discut cu părinții și pot utiliza chestionare standardizate pentru identificarea simptomelor ADHD. Informațiile nu se obțin doar prin formulare, ci și prin conversație și exemple concrete din viața de zi cu zi, precizează specialista. Printre instrumentele utilizate în evaluările psihologice se numără scalele Conners, care investighează simptomele de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate, și sistemul ASEBA, folosit pentru evaluarea mai amplă a dificultăților emoționale și comportamentale. Aceste instrumente sunt utile, dar rezultatele lor nu pot stabili singure diagnosticul.

Ghidul clinic NICE privind ADHD precizează că diagnosticul trebuie să se bazeze pe o evaluare clinică și psihosocială completă, istoricul dezvoltării și informații despre manifestările copilului în mai multe contexte. Evaluarea psihologică poate contribui la identificarea dificultăților și la formularea recomandărilor. Medicul psihiatru pediatru este specialistul care poate stabili diagnosticul medical și conduita terapeutică.

Câte ședințe sunt necesare pentru evaluarea ADHD?

Nu există un număr standard de ședințe valabil pentru fiecare copil. În practica sa, Renata Lupuț spune că evaluarea psihologică presupune, de obicei, două-trei întâlniri atunci când părinții se prezintă pentru dificultăți generale, iar suspiciunea de ADHD apare pe parcursul discuțiilor. Dacă familia vine cu o suspiciune clară și cu informații concrete despre comportamentul copilului, numărul de ședințe poate fi diferit. Costurile variază în funcție de centrul de evaluare și de complexitatea cazului, iar un consult la psihologul clinician poate costa între 200 și 400 de lei, în timp ce un consult la psihiatru pediatru poate fi în jur de 300 de lei. Este important ca părinții să verifice dacă costurile includ și teste psihologice sau dacă acestea se taxează separat. Uneori, centrele oferă pachete de evaluare care includ mai multe ședințe, ceea ce poate fi mai avantajos economic.

De asemenea, este recomandat să se verifice dacă centrul colaborează cu asigurările de sănătate sau dacă oferă reduceri pentru familii cu venituri reduse.

Citește versiunea completă →