Ce contează cu adevărat pentru reușita unui copil fără un talent anume

Un alt aspect esențial îl reprezintă diferențele individuale și ritmurile distincte de dezvoltare

Fără un talent anume, ce contează cu adevărat pentru reușita unui copil

Programul unui copil poate arăta astfel: pian în zilele de luni, înotare pe data de 3, lecții de engleză pe data de 4, iar în weekend poate fi prezentat un curs de robotică. Dacă sportul ales nu este cel preferat, se schimbă activitatea. Dacă urechea muzicală nu pare a fi prezentă, se caută alte direcții, de exemplu desenul. În spatele unui astfel de program, plin de activități, se ascunde adesea teama că încă nu s-a identificat acel „ceva” în care copilul excelază. Ce se întâmplă însă dacă micuțul nu câștigă concursuri, nu se află pe primul loc în clasă, nu produce desene de efect, nu joacă un instrument cu maestrie și nu pare a avea vreo aptitudine care să convingă adulții că aici trebuie investit? Înseamnă ocazii mai mici pentru reușită?

Am vorbit cu conf. univ. dr. Florentina Mogonea, de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității din Craiova, despre această neliniște a părinților și despre rolul profesorilor în observarea și încurajarea aptitudinilor, fără a impune presiune pentru excelență. Un copil poate iubi fotbalul fără a fi cel mai bun din echipă. Poate cânta cu plăcere, chiar dacă vocea nu este remarcabilă, sau poate desena ore întregi fără a câștiga vreodată un concurs. Cât spațiu rămâne pentru aceste pasiuni când toată atenția se concentrează pe descoperirea unui talent care să garanteze un avantaj viitor? De aici am pornit conversația cu Florentina Mogonea.

Totul Despre Mame: Trăim într-o societate care încurajează părinții să identifice cât mai devreme talentul copilului și să îl valorifice. De unde provine această îngrijire și de ce uneori se transformă într-o sursă de anxietate?

Conf. univ. dr. Florentina Mogonea: Ingrijirea părinților pentru identificarea timpurie a aptitudinilor speciale nu este exclusivă pentru epoca actuală, dar în ultimii ani a dobândit o vizibilitate crescută, aproape o modă. Explicațiile sunt numeroase și se referă atât la transformările din sistemul educațional, cât și la valorile promovate de societate. Un prim motiv este competiția, adesea stimulată în mediul școlar, care poate stârni dorința de performanță și excelență într-un domeniu anume. În acest cadru, identificarea timpurie a unei aptitudini este percepută ca un avantaj pentru parcursul educațional al copilului. Un alt element cheie este creșterea importanței activităților nonformale în educația copiilor. Participarea la acestea nu mai are doar scop recreativ, ci și formativ, oferind șanse pentru descoperirea și dezvoltarea intereselelor, aptitudinilor și competențelor. În plus, societatea actuală pune un accent tot mai mare pe creativitate, autonomie, flexibilitate, adaptare rapidă și capacitatea de a lua decizii.

Dezvoltarea acestor abilități transversale cere experiențe și contexte de învățare variate, care depășesc adesea cadrul școlar. La acestea se adaugă importanța tot mai mare acordată mobilităților educaționale și oportunităților de studiu în străinătate, participare la proiecte internaționale și schimburi de experiență, contribuind la dezvoltarea personală și profesională. Aceste situații cer, la rândul lor, anumite abilități, ceea ce poate determina părinții să caute modalități timpurii de a le identifica și cultiva. Toate aceste aspecte, alături de altele, pot explica dorința de a orienta copiii către activități unde aceștia să poată fi dezvoltate.

Ingrijirea devine o sursă de anxietate când este însoțită de sentimentul că timpul este limitat, că oportunitățile trebuie valorificate repede și că dezvoltarea trebuie să urmeze un ritm anume pentru a asigura succesul. Presiunea competiției din clasă și din școală, dar și modelele de succes promovate de societate, pot amplifica această neliniște. Părinții pot ajunge să se întrebe dacă au identificat suficient de devreme potențialul, dacă oferă experiențele potrivite sau dacă nu pierd ocazii importante. În acest mod, o ingrijire firească și benefică – aceea de a susține dezvoltarea copilului – riscă să se transforme într-o presiune constantă, mai ales când accentul cade pe performanță și rezultate, în detrimentul ritmului propriu, al intereselor autentice și al stării de bine a copilului.

Există copii care nu manifestă aptitudini deosebite într-un domeniu anume, sau vorbim mai degrabă despre abilități care se dezvoltă în ritmuri diferite și nu sunt întotdeauna ușor de observat? Cum ar trebui să înțeleagă părinții această diferență?

Există copii care nu manifestă aptitudini deosebite într-un domeniu anume

Teoriile psihologice contemporane propun o perspectivă mai nuanțată asupra inteligenței și a modului în care aceasta se manifestă, depășind viziunea potrivit căreia succesul ar depinde de o singură aptitudine generală. Există abordări care disting mai multe forme de inteligență, asociate unor moduri diferite de a învăța, de a rezolva probleme și de a interacționa cu mediul. De exemplu, un copil cu abilități logico-matematice bine dezvoltate poate rezolva cu ușurință probleme și poate identifica relații logice, în timp ce un copil cu abilități verbale dezvoltate poate manifesta un interes deosebit pentru lectură, comunicare sau activități care presupun utilizarea limbajului. Aceste diferențe ne arată că potențialul copiilor se poate exprima în forme variate și că nu toți vor manifesta aceleași aptitudini sau același tip de interes.

Din această perspectivă, una dintre ingrijirile importante ale părinților și profesorilor ar trebui să fie aceea de a observa și de a înțelege particularitățile fiecărui copil, oferindu-i contexte în care să își descopere și să își dezvolte interesele și capacitățile. Nu este vorba despre identificarea obligatorie a unui talent excepțional, ci despre recunoașterea acelor domenii în care copilul manifestă curiozitate, implicare și disponibilitate de a învăța.

Un alt aspect esențial îl reprezintă diferențele individuale și ritmurile distincte de dezvoltare. Copiii nu evoluează în același fel și nici în același ritm, iar anumite aptitudini pot deveni vizibile mai devreme sau mai târziu, în funcție de particularitățile fiecăruia și de experiențele de care beneficiază. Prin urmare, faptul că un copil nu manifestă, la un anumit moment, o înclinație evidentă într-un domeniu nu înseamnă că îi lipsește potențialul, ci poate indica pur și simplu că are nevoie de mai mult timp, de alte experiențe sau de contexte diferite pentru a-și descoperi interesele și capacitățile.

Pe de altă parte, este important să acceptăm și posibilitatea ca un copil să nu aibă o aptitudine deosebită care să îi permită să atingă performanțe remarcabile într-un domeniu anume. Acest lucru nu trebuie privit ca un deficit și nici ca un obstacol în calea dezvoltării sale. Valoarea experiențelor educaționale nu se măsoară exclusiv prin performanțele obținute sau prin identificarea unui talent special. Participarea la activități extrașcolare poate contribui semnificativ la dezvoltarea unor competențe utile atât în parcursul școlar, cât și în viața personală și în viitoarea activitate profesională. Interacțiunea cu alți copii, de exemplu, oferă oportunități pentru exersarea colaborării, dezvoltarea comunicării asertive, asumarea unor responsabilități și gestionarea emoțiilor. Aceste achiziții sunt importante chiar și atunci când activitatea respectivă nu conduce la performanțe deosebite sau la dezvoltarea unui talent specific. În plus, nu trebuie să ignorăm rolul recreativ al activităților extrașcolare.

Posibilitatea de a explora interese noi, de a experimenta, de a socializa și de a petrece timpul liber într-un mod plăcut și constructiv reprezintă, în sine, un argument valoros pentru includerea lor în programul copiilor. Prin urmare, părinții ar trebui să privească dezvoltarea copilului cu răbdare și deschidere, fără să considere că fiecare copil trebuie să exceleze într-un domeniu anume. Mai important decât identificarea timpurie a unui talent este crearea unui mediu în care copilul să se simtă încurajat să exploreze, să învețe și să se dezvolte în ritmul propriu, fără presiunea de a demonstra permanent că este foarte bun la ceva.

Ce efect poate avea asupra unui copil faptul că este înscris succesiv la sport, muzică, dans, limbi străine sau alte activități? Cum ne dăm seama când explorarea devine presiune?

Încercarea de a descoperi talentul sau aptitudinile speciale ale copilului este firească și poate fi benefică, atât timp cât îi oferă acestuia oportunitatea de a explora domenii diverse, de a-și descoperi interesele și de a-și dezvolta potențialul. Această căutare poate deveni însă o povară, atât pentru părinți, cât mai ales pentru copil, atunci când se prelungește excesiv, presupune schimbări succesive de activități sau ajunge să ocupe o parte prea mare din timpul destinat învățării, odihnei și jocului. În acest proces, un rol important îl joacă și profesorii, care pot observa semnele unui copil suprasolicitat și pot sugera o pauză sau o schimbare de direcție.