Copii și adulți la tablă: cine a copiat de la cine în Ziua Educației?

Ce înseamnă Ziua Educației astăzi?

În data de 5 octombrie 2026, Georgiana Mihalcea a publicat o analiză care pune sub semnul întrebării dinamica educațională dintre tineri și adulți, cu ocazia Zilei Educației. Titlul piesei, „Copii și adulți la tablă: cine a copiat de la cine în Ziua Educației?”, sugerează o inversare a rolurilor obișnuite. Ideea centrală este că, înainte de a formula acuzații împotriva „generației actuale”, ar trebui să ne examinăm propriile comportamente. Autorul susține că doi scandaluri recente demonstrează că adulții au nevoie de o reevaluare profundă a modului în care se prezintă în fața lumii.

Formarea personalității unui elev nu debutează odată cu depășirea pragului instituției de învățământ și nu se oprește automat când acesta părăsește incinta școlii.

În această zi specială, mă regăsesc într-o dilemă constantă: ce explicații îi ofer fiului meu pentru a-i clarifica sensul adevărat al educației, transcuind aspectele strict academice?

Cum se formează personalitatea elevului?

Îi explic că esența constă în a utiliza un limbaj rafinat, în a acorda respect cuvenit celorlalți, în a exercita un discernământ critic față de informațiile virale de pe internet, în a documenta înainte de a emite opinii și, mai ales, în a distinge între libertatea individuală și dreptul absolut de a acționa impulsiv.

Am transmis aceste mesaje de nenumărate ori, similar cu orice părinte care speră că, prin repetiție, valorile se vor cristaliza suficient pentru ca copilul să pornească în viață cu un bagaj moral solid.

Schimbăm perspectiva: cine învăță de la cine?

Totuși, perspectiva mea s-a schimbat recent. Când privesc mediul social în care îl pregătesc pentru integrare, entuziasmul meu inițial dispare.

Universul în care ne străduim să formăm caractere este același spațiu în care adulții proiectează imagini vulgare la evenimente de lux, în care interpreții idolizați de liceeni își urină pe scenă și în care platforma TikTok devine sursa principală de divertisment și, paradoxal, de adevăruri despre realitate pentru persoanele mature.

Ulterior, ne concentrăm atenția asupra tinerilor, punându-ne întrebarea îngrijorată: „Ce se întâmplă cu generația asta?”. Convingerea mea este că ne orientăm greșit cercetarea. Prezentul text oferă câteva exemple concrete din ultima perioadă, care evidențiază faptul că radicina problemei rezidă în rândul adulților, nu în cel al copiilor.

Ce s-a întâmplat la Antena 1?

Reacția mea imediată la citirea acestei știri nu a vizat conflictul dintre cele două televiziuni, ci a fost o oglindire a propriei noastre atitudini parentale. Ne este atât de ușor să strigăm „Vorbește frumos!” atunci când un copil comite o gafă lingvistică. Le repetem constant: „Nu jigni!”, „Nu râde de celălalt!”, „Indiferent de preferințele tale, acordă-i respect!”. Stăpânim acest curriculum moral atât de bine, încât îl putem dicta chiar și în stări de somn. Însă, odată ce copilul iese din perimetrul familial și pătrunde în circuitul social adult, regulile se relaxează considerabil. Nu pretind că acest episod singular definește întreaga identitate a unei televiziuni, ceea ce ar fi o generalizare excesivă.

Cu toate acestea, situația ilustrează o dublă standardizare în privința educației: aplicăm o lentilă de măriție critică asupra copiilor, devenind însă extrem de indulgenti în cazul nostru.

Ce observăm la adulți astăzi?

Monitorizăm la copii modul în care se salută, utilizarea expresiei „mulțumesc”, forma de adresare către profesori și vocabularul folosit. În schimb, adulții nu mai sunt supuși acelei probe.

Având în vedere faptul că au absolvit școala, dețin o carieră, plătesc rate la bancă, ocupă funcții și cresc proprii copii, se presupune implicit că au promovat la clasa următoare.

Această certitudine este pusă în balanță de ceea ce observ într-un mediu corporate atât de vast. Există, de asemenea, o legătură cu tema „Copiii și știrile de la televizor”.