De ce copiii au nevoie de teatru, nu doar de matematică și sport

Unde este echilibrul în programul copiilor?

Programul zilnic al copiilor este adesea plin ochi de școală, meditații, antrenamente sportive și cursuri de limbi străine.

Prin această dinamică obositoare, părinții se trezesc mereu în fața aceleiași dileme: oare când mai are timp cel mic și pentru joacă liberă sau pur și simplu pentru puțină spontaneitate?

E clar că fiecare activitate are rolul ei – matematica pune mintea la contribuție, engleza deschide uși pentru viitor, iar sportul dezvoltă corpul. Cu toate acestea, lipsește aproape cu desăvârșire o componentă vitală: spațiul în care copiii să se exprime liber, fără teama de a greși.

Cum prindem curaj în fața celorlalți?

Unde se învață, de fapt, curajul de a spune ce gândești în fața unei săli pline de colegi?

Unde deprinzi arta de a te integra într-un grup nou, de a improviza când te lasă cuvintele sau de a privi o greșeală ca pe o lecție, nu ca pe o catastrofă?

Este mai mult decât simpla memorare?

Abilitatea de a negocia, de a asculta activ și de a-ți susține punctul de vedere sunt lucruri care se învață rar pe bănci. Aici intervine teatrul.

El nu e doar o oră în plus bifată în program, ci un instrument serios de dezvoltare personală care umple golurile lăsate de sistemul clasic de învățare.

Într-o școală de actorie pentru copii, nu se pune accentul pe tocitul textelor sau pe pregătirea pentru spectacole grandioase. Copiii învață mai degrabă să fie atenți la cei din jur, să comunice clar și să folosească vocea și corpul ca să transmită o emoție.

Poate un personaj să te ajute să fii tu însuți?

Învață să fie flexibili când lucrurile nu ies exact ca în scenariu. Probabil cel mai mare câştig este că au șansa să fie văzuți și auziți.

Pentru un copil sigur pe el, asta pare o nimica toată; pentru unul retras, e un pas uriaș înainte.

Încrederea se clădește prin fapte!

Întrebarea „cum îl fac să scape de timiditate?” apasă pe umerizii multor părinți. Ai fi putut observa că acasă copilul vorbește fără perdea, dar cum dă de un grup nou, se închide în cochilie.

Aici teatrul vine cu un as în mânecă: intrarea în rol. Micuțul nu trebuie să se expună descoperit, punându-se pe sine în joc, ci poate îmbrăca o mască. Poate fi un explorator curajos, un rege sau pur și simplu un personaj complet diferit de el.

Inventând povești împreună cu alții, distanța dintre rol și propria lui timiditate se micșorează de la o zi la alta.

Ce îi lipsește cu adevărat copilului tău?

Încrederea în sine nu înseamnă neapărat să ai un copil gălăgios care domină orice grup.

Încrederea adevărată înseamnă să ai curajul să propuni o idee, să ceri ajutor când nu știi, să intri într-un joc nou sau să uiți o replică și totuși să mergi mai departe fără să te blochezi. Prin jocuri de rol, improvizație și lucru în echipă, teatrul îi pune pe copii în situații similare cu cele din viața reală. Iar exersarea lor constantă dă roade în timp.

Un laborator sigur pentru dezvoltare!

Când decizi să-l trimiți la teatru, nu te întreba doar „ce o să mai învețe?”, ci „ce-i lipsește în momentul ăsta?”. Un elev poate fi premiant, dar să se blocheze când trebuie să vorbească în fața clasei. Poate fi extrem de creativ, dar să nu aibă curajul să-și arate ideile. Cursurile de teatru vin să completeze perfect educația de la școală.

Pentru adolescenți, mai ales, aceste cursuri sunt mană cerească: îi ajută să-și formuleze părerile, să scape de trac, să înțeleagă dinamica relațiilor și să-și țină emoțiile în frâu.

La urmă urmei, scopul nu este să scoatem actori pe bandă rulantă din niște copii. Scopul este să-i ajutăm să se exprime cu ușurință. Teatrul e un laborator sigur în care au voie să experimenteze, să o dea în bară și să o ia de la capăt. Îi învață să-și transforme emoțiile în avantaje și le dă curajul de a naviga prin viață. Alături de matematică și sport, teatrul devine astfel un pilon de bază pentru un copil echilibrat.