Educație ecologică în școala primară: de la conștientizare la proiecte europene Erasmus+

Educația durabilă e doar despre degradare?

Proiectul Erasmus+ cu identificatorul 2025-1-RO01-KA121-SCH-000321744 a dus o bouffée de aer nou în modul în care se integrează educația ecologică în învățământul primar.

Mobilitatea a avut loc în Salerno, Italia, între 6 și 10 iulie 2026, și a permis participanților să vadă cum directivele europene privind sustenabilitatea se transformă în practică zilnică în clasă.

Formarea a arătat clar: școala nu este doar un loc de învățare, ci un actor cheie în tranziția verde – prin implicarea comunității și prin utilizarea réfléchită a tehnologiei.

În ultimii ani, schimbările profonde din societate, economie și mediu au forțat școala să-și redefinească misiunea. Nu mai e suficient să transmitem cunoștințe. Trebuie să formăm valori, atitudini și obiceiuri care susțin durabilitatea. Cu climatul în schimbare rapidă, biodiversitatea care dispare, poluarea în creștere și resursele epuizate, instituțiile de învățământ au o responsabilitate morală: să pregătească cetățeni capabili să gândească sistemic.

Acești tineri trebuie să înțeleagă că ecologic, social și economic nu sunt compartimente separate, ci părți ale aceluiași progres – și să acționeze cu solidaritate.

Educația pentru dezvoltare durabilă nu vizează doar informația despre degradare mediatică. Scopul este mai profund: cultivarea unei gândiri reflexive și a unui angajament autentic.

La vârsta primară, acest lucru e esențial. Copilăria e momentul ideal pentru a fixa deprinderile care vor modela comportamentul adult. Psihologia dezvoltării ne arată că experiențele timpurii cu natura construiesc o identitate ecologică solidă.

De aceea, predarea nu se oprește la reciclare sau poluare. Devine învățare activă – bazată pe colaborare, experiment direct și legătură cu viața copilului. Astfel, valori se interiorizează și competențele necesare unei participări responsabile în comunitate se dezvoltă natural.

Plecăm de la nevoi concrete!

Un punct de referință important a fost GreenComp – cadrul european de competențe pentru sustenabilitate. Acesta organizează abilitățile esențiale în patru dimensiuni: valorificarea sustenabilității, acceptarea complexității, viziunea asupra viitorului și acțiunea concretă pentru mediu. În discuții au fost menționate și inițiative majore precum Pactul Verde European, Noul Bauhaus European și rețeaua Blue Schools. Toate acestea reinforgează ideea că școala e un spațiu pentru formarea cetățenilor activi – nu doar un depozit de informații. Le facem educația să se uite spre problemele reale ale societății și ale planetei.

Momentele de culminare au fost atelierele practice, în special „Designing Green Projects”, condus de Andreea-Alexandra Stan. Sesiunea a eksplorat cum se proiectează, implementează și evaluează inițiative educaționale pentru protecția mediului. A fost evidențiat potențialul învățării bazate pe proiecte (Project-Based Learning). Aici, elevii nu sunt pasivi. Devino exploratori ai problemelor reale – investigând, lucrând în echipă și aplicând teoria pentru a construi soluții. Temele au abordat schimbările climatice, conservarea biodiversității, economia circulară, consumul conștient și alfabetizarea oceanografică.

Un element cheie a fost plecarea de la nevoi concrete. Proiectarea corectă înseamnă: identificarea partenerilor, stabilirea de ținte măsurabile și definirea indicatorilor de impact. Această structură ajută cadrul didactic să transforme acțiuni ecologice izolate în demersuri coerente, cu rezultate vizibile. Schimbarea de paradigmă e clară: profesorul nu mai e doar transmițător de informații. Devine facilitator – un mediator între elev și realitatea ecologicală.

Învățarea bazată pe proiecte rămâne una dintre cele mai eficiente strategii pentru dezvoltarea competențelor ecologice.

Stimulează curiositatea, În ciclul primar, aceste proiecte se pot adapta perfect vârstei și maturității cognitive ale copiilor.

Un exemplu bun e proiectul interdisciplinar „Școala mea, o școală verde”, construit în jurul întrebării: „Ce putem schimba în școala noastră pentru a proteja mediul înconjurător?”

Implementarea are cinci etape bine delineate. Mai întâi, elevii identifică problema: observă campusul și semnalează lucruri precum risipa de hârtie, ambalaje plastice în exces sau pierderi de apă. Apoi vin investigarea și documentarea – prin observație, discuții, lectură și resurse digitale – pentru a înțelege cauzele și efectele. În a treia etapă, planifică soluțiile: în echipe, propun măsuri concrete, de la afișe educative la sisteme de sortare a deșeurilor. A patra etapă e implementarea – pun în practică ideile, monitorizează progresul și ajustează după nevoie. În cele din urmă, evaluează impactul: ce s-a schimbat?

Ce s-a învățat? Ce poate fi scalat?