Epuizarea mamei: cum am descoperit că nu mai pot face totul singură după naștere
Ador să vorbesc despre acest subiect pentru că, în ciuda faptului că internetul este plin de femei care te anunță cu blândă certitudine că nu, nu poți fi mama unui proaspăt copilaș și, totodată, să…
Pot femeile să fie mame și să aibă și o viață organizată?
Ador să vorbesc despre acest subiect pentru că, în ciuda faptului că internetul este plin de femei care te anunță cu blândă certitudine că nu, nu poți fi mama unui proaspăt copilaș și, totodată, să ai și casa în perfectă ordine, cu toate făcute la zi, să mergi și la sală, să ții și dietă, să mergi și la serviciu și să mai ai și timp să îi oferi atenția cuvenită soțului tău, eu, ca și alte femei, desigur, am zis Lasă, că la mine va fi altfel! Eu pot! Le voi lua pe rând pe fiecare dintre cele menționate, căci mă distrez teribil pe seama mea, atunci când îmi dau seama cât dedelusionalam fost. Și, dacă e să fiu onestă, încă sunt!
Am născut în septembrie, așa că mi-am dat răgaz până în ianuarie, când am avut impresia că suntgata să îmi reintru în ritm.
Am încercat să creez o hartă a săptămânilor mele, în așa fel încât să împac și capra și varza, și tot restul aprozarului.
Astfel, m-am gândit că marți și joi vor fi zile de mers la serviciu, luni, miercuri și vineri zile de mers la sală, sâmbăta zi de curățenie și duminica zi liberă.
Poți fi o mamă perfectă și să ai și o viață proprie?
Toate acestea în paralel cu un copil mic și un soț plecat din țară pentru aproximativ o lună. Părea simplu, avea să vină mereu un bunic să aibă grijă de el, iar eu aveam să le fac pe toate.
O epuizare inutilăAm pus planul în aplicare și m-am găsit într-un vortex, un „du-te, vino” de bunici, o presiune permanentă că trebuie să mă întorc repede acasă, frustrarea că nu sunt lângă puiul meu și oboseala fizică a nopților pe jumătate nedormite.
Nu mi-au ieșit și asta m-a învățat să nu mai spun „Eu niciodată nu voi…” E frustrant să te uiți în oglindă și să nu te recunoștiAtunci nu am Să te uiți în oglindă și să nu recunoșticorpulpe care îl vezi e frustrant și speri că vei putea schimba asta cât mai repede, pentru a fi ca înainte. Atunci când nu mai mergi la serviciu, pierzi cumva sentimentul că întreprinzi ceva.
Atunci când toată casa este în dezordine și că oglinda despre care vorbeam mai devreme nu este ștearsă, simți că ești copleșită și că nu poți ține pasul.
Cum să fii o mamă perfectă fără o oră fixă?
Atunci când nu ai o oră fixă pentru a te culca, pentru a te trezi și atunci când te apuci ceva și nu poți duce la capăt acea sarcină de lucru, pentru că intervin altele, simți că nu ești capabilă să le faci.
Nu știu nici măcar de ce am ales să scriu la persoana a doua, și nu la persoana I, toate acestea. Nu e ca și cum nu am fost conștientă tot timpul că am dat viață și că această nouă persoană în miniatură depinde în totalitate de mine, însă atunci când ești obișnuit să te descurci, te amăgești că și acum va fi la fel.
Mersul la sală a devenit pilates pe covor atunci când bebelușul se joacă pe covorașul său, orele de muncă au fost reduse urmând să dispară de tot pentru o perioadă, ordinea din casă a devenit ceva ce este clar amânat dacă mă simt obosită sau dacă am de făcut ceva pentru copil.
Dar toate acestea se învață. Am convingerea că la următorul copil voi ști mai bine ce am de făcut.