Mama și Tata
Parenting

Predarea diferențiată - sprijin pentru participarea și integrarea copiilor în grupa de preșcolari

Principiul fundamentațional al educației timpurii, conform curriculumului stabilit, impune o abordare care să se calibreze pe ritmul unic de dezvoltare și pe necesitățile specifice ale fiecărui mic…

 —  Versiunea completă

Integrarea începe și în momentele de rutină zilnică

Principiul fundamentațional al educației timpurii, conform curriculumului stabilit, impune o abordare care să se calibreze pe ritmul unic de dezvoltare și pe necesitățile specifice ale fiecărui mic individ. Această filosofie susține structurarea activităților astfel încât să fie flexibile, alternând sesiunile de lucru frontal cu sesiunile desfășurate în grupuri reduse, în perechi sau individual, o metodă validată de Ministerul Educației Naționale în anul 2019, care maximizează oportunitățile de învățare pentru toți.

Este crucial ca partenerii să se rotească periodic pentru a extinde interacțiunile; un coleg poate oferi un model de comportament, dar responsabilitatea de a susține procesul rămâne exclusiv a educatorului. În nivelul grupului, acceptarea diferențelor se construiește prin comunicări orientate pe situații concrete, cum ar fi „Să îi oferim timp să răspundă”, „Poate să ne arate” sau „Să îl întrebăm dacă dorește ajutor”.

Este imperativ ca explicațiile adresate păstreze confidențialitatea, evitând orice divulgare de detalii personale legate de dificultățile sau diagnostice ale copiilor.

Cunoașterea copilului include, de asemenea, identificarea intereselor, a inițiativelor și a momentelor în care reușește; de exemplu, o preferință pentru construcții, povești sau jocuri cu animale poate servi drept punte către o sarcină nouă. Discuțiile cu familiile completează aceste date observate Discuțiile cu familiile completează aceste date observate în grădiniță, însă este vital să se evite orice formă de comparație negativă cu ceilalți copii în cadrul evaluării.

Este esențial de subliniat că dificultățile temporare de adaptare nu trebuie automat echivalate cu cerințele educaționale speciale. Rolul educatorului este unul de observator, adaptor și colaborator, lucrând împreună cu părinții și specialiștii, respectând strict limitele competențelor profesionale.

Pentru a asigura instrucțiuni accesibile și un sprijin progresiv, o cerință complexă poate deveni accesibilă prin fragmentarea ei în pași scurtuți, chiar dacă acțiunile în sine sunt cunoscute. La o activitate de colaj, educatoarea poate începe cu „Alege o frunză”, însoțind indicația cu un gest. După acea acțiune, urmează „Pune lipici aici”, și apoi „Așază frunza pe copac”. Vizualizarea succesiunii prin imagini este utilă.

Sprijinul poate include demonstrații, indicii verbale, reducerea opțiunilor sau adaptarea materialelor fizice. Documentul NAEYC (2020) recunoaște aceste forme de susținere, adaptate capacităților copilului.

Adultul trebuie să monitorizeze nivelul de ajutor necesar, oferind timp pentru acțiune

Adultul trebuie să monitorizeze nivelul de ajutor necesar, oferind timp pentru acțiune; realizarea sarcinii de către adult, deși produce un rezultat fin, oferă informații minime despre înțelegerea copilului.

Așadar, sprijinul trebuie să fie retrăgt treptat, în funcție de capacitatea copilului de a continua independent.

Oferirea de alegeri limitate – cu ce material să înceapă, lângă ce centru să stea, în ce ordine să facă două acțiuni – poate fi integrată în cadrul unei rutine clare și a regulilor comune.

Jocul în perechi și dezvoltarea relațiilor interpersonale este esențial pentru integrare. Educatoarea poate organiza jocuri scurte, în perechi sau în micile grupuri, cu roluri ușor de înțeles. În jocul de construcție, schimbarea rolurilor este naturală; adultul modelează interacțiunile simple: „Îmi dai piesa?”, „Acum e rândul tău”. Partenerii se schimbă din timp pentru o extindere a relațiilor.

Deși un coleg poate oferi un model de comportament, sprijinul didactic rămâne responsabilitatea adultului, iar niciun copil nu trebuie să fie permanent în rolul de asistent.

La nivelul grupului, respectarea diferențelor se consolidează prin mesaje orientate spre acțiune: „Să îi lăsăm timp să răspundă”, „Poate să ne arate” sau „Să îl întrebați dacă dorește ajutor”.

Încheind, este important să menționăm că, în cazul agitației, retragerii sau refuzului în participare, prima etapă a intervenției educatorului este întotdeauna observarea atentă a cauzei, înainte de a implementa orice strategie de intervenție. O propunere concretă, „Grădina prieteniei”, demonstrează că o activitate comună cu sarcini adaptate atinge obiectivele de participare, exersare practică și alegeri, menținând în același timp un produs final comun și vizibil.

Citește versiunea completă →