Cum să echilibrezi sprijinul și independența?
Când să-l lași pe copil să facă față unei dezamăgiri la școală
Ultimele știri
De ce depinde economia României de munca neplătită a mamelor
Claudia Pătrășcanu, acuzații grave la adresa lui Gabi Bădălău privind copiii
De ce plânge copilul înainte de școală și când devine motiv de îngrijorare
Copiii din Argeș descoperă lumea banilor prin joc la grădinițăO notă proastă, să nu fii în echipă sau să vii acasă supărat pe un profesor — aceste momente grele fac parte din copilărie. Sunt tocmai oportunități pentru copilul tău să învețe cum să facă față dezamăgirii vieții. Totuși, pentru părinți poate fi la fel de dificil să-i sprijineți cu abilitate.
Aceasta poate fi cea mai grea parte a parentingului, spune Jen Katz Burk, directorul Fondului de la Școala Innovativă din Miami Beach, pentru Mom.com. Dar aceste momente dificile sunt, de asemenea, atunci când copiii învață lecțiile cele mai importante, și modul în care părinții ajută face toată diferența.
A lucra prin dezamăgirile manevrabile, cu sprijin, oferă copiilor oportunități de a construi rezistență și încredere în sine, spune Burk. Totuși, rezistența nu înseamnă să nu te simți niciodată supărată, spune Missy Kleinz, consilier profesional cu licență și fondatorul Stardust Therapy.
Ea spune că părinții nu trebuie să privească rolul lor în aceste momente ca fiind totul sau nimic. În loc să te întrebi: ' Să intrăm sau să rămân?' întreabă-te: ' Ce fel de sprijin are nevoie copilul meu acum?' sfătuiește Kleinz.
Răspunsul depinde de copil și de situație. Tu îl cunoști cel mai bine pe copil — observă modelele de comportament care să comunice că are nevoie de ajutor, dar evita să intri sau să respingi dezamăgirea. Kleinz spune: Încălcarea poate limita oportunitățile de a practica luarea deciziilor. În schimb, părinții pot oferi un echilibru între a valida sentimentele și a oferi îndrumare de susținere, lăsând în același timp copilul să decidă ce urmează. Suportul și independența nu sunt opuse, spune Kleinz.
Când să interviți direct la școală?
Dansul dintre sprijin și retragere necesită practică și se schimbă cu fiecare copil, situație și etapă a vieții. Jen Katz Burk recomandă: Dă-le copiilor posibilități periodice de a lua decizii, de a se confrunta cu provocări manevrabile și de a-și prezenta ideile.
Când lucrurile nu merg cum trebuie, Missy Kleinz spune să rezistă dorinței de a transforma dezamăgirea într-o lecție prea repede. Un copil care nu a intrat în echipa de baschet ar putea în cele din urmă să vrea să planifice proba de anul viitor. Asta nu înseamnă că sunt gata să dea o lecție despre perseverență la cinci minute după ce au auzit vestea. În schimb, recunoaște-le sentimentele și lăuda efortul și curajul lor în încercarea lor.
Observați abilitățile specifice pe care le-au folosit: ' Ai cerut ajutor când ai fost blocat.' ' Ai încercat o altă abordare', sugerează Burk. Aminteste-le de provocările pe care le-au trecut deja. Aceste experiențe le dau dovadă a capacității lor.
Odată ce sunt gata să lucreze la soluții, Burk oferă următoarele întrebări pentru a vă ajuta să vă ghidați copilul prin ceea ce s-a întâmplat și prin următorii pași: ' Ce s-a întâmplat?' ' Ce părți poți influența?' ' Ce ați putea încerca?' ' Ce sprijin ar fi de ajutor?'
Deși este important să-i încurajăm pe copii să participe în mod proactiv, pot exista situații în care trebuie să luați un rol de conducere, iar Burk recomandă să ajungeți la școală pentru a colabora în interesul copilului. Ea spune: Un parteneriat solid între școală și casă poate ajuta la rezolvarea problemelor mai devreme și să le împiedice să devină mai grave.
Indiferent de anul școlar, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri în cele mai dificile momente este să le oferim sprijinul calibrat de care au nevoie pentru a-i face față. După cum ne spune Burk, încrederea crește pe măsură ce descoperă: ' A fost greu, și am găsit o cale de a trece prin asta.'



