Tăcerea, o virtute esențială
Pentru a găsi pacea minții, nu e nevoie de eforturi supraomenești. Părintele Ioan ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu cu hotărâre, prin gesturi simple, care țin de voința noastră. Însă această căutare trebuie să meargă până la eroism: să ne luptăm cu zgomotul lumii, cu risipa gândurilor și cu tot ce ne îndepărtează de divinitate. Efortul de a păstra un program stabil de rugăciune și o viață trăită în prezența Sa e esențial. Părintele ne asigură că nu este imposibil în zilele noastre, dar trebuie să ne angajăm pe această cale și să rămânem statornici.
Ultimele știri
Ghid practic: Cum să gestionezi finanțele familiei cu copii de toate vârstele
Tendințe 2026: Conectare și dezvoltare prin joc, departe de ecrane
Milupa Bună Dimineață: Micul dejun complet pentru copii peste 1 anSemnul că suntem pe drumul cel bun este că, dincolo de presiunile lumii, începem să gustăm pacea Duhului Sfânt, care se așează treptat în suflet, unind mintea cu inima. (V. G.)
„Tăcerea este mai mare decât toate”, spunea Sfântul Petru Damaschin. Părintele Ioan subliniază importanța acesteia: „În spatele tăcerii se ascund majoritatea virtuților creștine. Tăcerea nu se dobândește de la sine, ci este rodul eforturilor oricărui om care o dorește cu adevărat.”
Cauzele neliniștii moderne
Pentru a ajunge la pace, primul pas este o relație vie cu Dumnezeu, cultivată prin rugăciune, ascultare și respectarea poruncilor bisericii. Apoi, pentru a obține pacea, trebuie să fim în armonie cu toți oamenii din jur, evitând conflictele. E necesar să îndurăm multe, să trecem cu vederea greșelile altora, dar să fim neobosiți cu noi înșine, curățindu-ne pentru a deveni un lăcaș al acestui mare dar, care este liniștea. Astăzi, oamenii sunt foarte neliniștiți, foarte nervoși. Care sunt cauzele?
„Cauzele sunt și externe, dar cred că cele mai importante sunt cele din interior”, explică părintele. Pentru ca omul să găsească liniștea, trebuie să fie adunat și împăcat. Cel mai mare conflict din viața umană este cel dintre minte și inimă. Fie mintea lucrează singură, iar inima simte că nu poate ține pasul, fie inima funcționează singură, iar mintea nu o poate înțelege. De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l facă omul care vrea să se liniștească este să-și unească mintea cu inima. Dacă o lăsăm să lucreze singură, mintea ajunge să fie mândră și chiar să se îndrăgostească de ea însăși. De aceea, trebuie coborâtă în inimă, trebuie umilită, astfel încât tot ceea ce gândim să se transforme în sentimente.
Aceasta este una dintre condițiile esențiale de pace pe care omul dorește să le obțină și pe care, din păcate, nu le are astăzi.
Drumul spre pace: rugăciune și simplitate
Tăcerea nu-ți oferă o idee, o filozofie sau o doctrină lumească, ci pe Dumnezeu însuși.
Dacă nu avem o relație vie cu Dumnezeu, nu avem cum să obținem pacea. Există oameni care nici măcar nu o doresc, nu o prețuiesc și nu o iubesc; le place zgomotul. Prin urmare, primul pas trebuie făcut în noi: să coborâm mintea în inimă și, cu mintea unită cu inima, să-i cerem lui Dumnezeu pace și liniște, căci El este izvorul păcii și al liniștii.
Informația excesivă și esențialul
Acest drum începe printr-o rugăciune persistentă. O rugăciune consistentă, nu una sporadică: să nu ne rugăm o zi, apoi să uităm trei zile, sau să ne rugăm doar la anumite momente. Este necesar să avem un program de rugăciune zilnic și să perseverăm în a invoca numele lui Dumnezeu. Așa începe mintea să coboare în inimă. Apoi, mintea coboară în inimă și atunci când suntem mai puțin preocupați de grijile lumii. Există o fericire în Sfânta Scriptură: „Ferice de cei săraci cu duhul” (Matei 5:3). Săracul cu duhul este omul care se preocupă mai puțin de lume. Dacă ne pierdem într-o mulțime de griji și nu ducem o viață mai simplă, nu putem obține pacea.
Poți să-ți cobori mintea la inimă, dar dacă inima ta e plină de griji și simți neîncetat că ai nevoie de una și de alta, atunci liniștea nu are unde să se așeze.
Dar cu atâția stimuli și atâtea informații care ne bombardează zilnic, putem trăi în liniște? „Toate aceste informații nu sunt esențiale”, „Marea dramă a omului contemporan este că nu mai este orientat spre lucruri esențiale, ci este dispersat în lucruri secundare.” Și toată tehnologia de azi are, cred, 90% din efectul de a ne atrage atenția asupra neesențialului. O zi poate trece fără să ne dăm seama, absorbiți de superficial. (window.df opțiune 18022 = {sursa': https://familiaortodoxa.ro/wp-content/uploads/2026/08/Desprea-pacea-infiii.pdf', outline: [], overwritingPDFoutline: fals, paginiSize ': 0', slug ': între-pacea-infipuriii.pdf, wp Options': adevărat, id: 18022}; dacă (window. DLIP & FIIl.pdf;)
