Noul profesor de sprijin nu pornește dacă se schimbă specialistul!
Începând cu anul școlar 2026-2027, familiile care au copii cu cerințe educaționale speciale (CES) vor primi, în paralel cu documentul oficial de orientare școlară și profesională, și un nou instrument contractual. Acesta are rolul de a contura clar responsabilitățile care revin atât familiei, cât și specialiștilor din domeniul educațional, precum profesorii itineranți și cei de sprijin. Declarația a fost făcută de Robert Florea, director adjunct al Centrului Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), într-o conversație acordată pentru platforma Edupedu. ro.
Ultimele știri
Patrizia Galeota, mamă care lucrează: „Judicarea părinților care folosesc cluburile de micul dejun trebuie să înceteze
Numele nigerieni pentru băieți – un alegeri plină de sens și tradiție
Pictură de Halloween cu bețișoare de vată: fișe gratuite de printat
Îmbunătățirea abilităților de motor a copiilor cu 30 de materiale și activitățiContextul introducerii acestei noutăți este marcat de provocări semnificative în ceea ce privește resursele umane disponibile în sistemul de învățământ din capitală.
Datele prezentate de conducerea CMBRAE relevă o discrepanță considerabilă între necesitățile reale și capacitatea de absorbție a rețelei de suport. Pentru anul școlar anterior, până la data de 25 iulie, centrul menționat a emis un total de 7.446 de certificate de orientare școlară și profesională. În contrast cu acest volum mare de beneficiari, în București au fost alocate doar 218 posturi pentru profesori itineranți și de sprijin.
Reglementările actuale stipulează că un astfel de specialist ar trebui să asigure servicii pentru un grup de 8 până la 12 elevi. Totuși, realitatea din teren prezintă o imagine diferită, așa cum subliniază Robert Florea. În practică, numărul de copii repartizați unui singur profesor de sprijin este, în cele mai bune scenarii, dublu sau chiar triplu față de limita teoretică. Această suprasolicitare a personalului specializat duce inevitabil la o reducere a timpului individual acordat fiecărui copil.
„Din păcate, este clar necesar un număr mai mare de specialiști care să realizeze intervenții”, explică directorul adjunct.
Situația curentă, în care un profesor gestionează un portofoliu foarte extins de elevi cu CES, împiedică dedicarea unei atenții mai ample și personalizate fiecărei situații specifice.
La începutul noului ciclu școlar, părinții trebuie să fie conștienți de anumite proceduri și de rolurile implicatelor. Pentru acei părinți care dețin deja certificatul de orientare, procesul de integrare a copilului în școală, indiferent de nivelul de studii, urmează un modus operandi stabilit.
Responsabilul de caz, adică profesorul itinerant și de sprijin, cunoaște deja istoricul și nevoile elevului.
Deși nu este o regulă strictă ca același specialist să continue să lucreze cu copilul și în anul următor, continuitatea este adesea preferată deoarece acest profesionist coordonează serviciile psihoeducaționale și colaborează metodic cu trei piloni esențiali: elevul însuși, cadrul didactic de la clasă și părintele, considerat un beneficiar indirect.
În cazul în care se schimbă specialistul, noul profesor de sprijin nu pornește de la zero. Acesta preia informațiile relevante de la colegul care a avut grijă anterior de copil și, prin interacțiunea cu profesorii din clasă, își construiește o viziune clară asupra situației elevului cu CES.
La începutul cursurilor, profesorii de sprijin efectuează o formă de evaluare inițială, un fel de „screening” al situațiilor existente, pentru a identifica prioritățile de intervenție.
O noutate importantă introdusă de la anul școlar 2026-2027 este emiterea unui contract specific, distinct de contractul educațional general încheiat cu instituția de învățământ. Acest document, înmânat părinților odată cu certificatul de orientare, reglementează relația dintre familie și specialist.
Cum se adaptează livrarea informațiilor pentru familiile cu CES?
Contractul detaliază obligațiile și responsabilitățile fiecărei părți implicate. Astfel, se precizează ce îi revine profesorului de sprijin și ce responsabilități adiacente zonei sale au părinții, asigurând o transparență în colaborare.
Un aspect frecvent discutat este modul în care părinții pot identifica dificultățile de adaptare ale copiilor în primele săptămâni de școală. Observația directă din partea familiei rămâne o sursă valoroasă de informații, părinții putând remarca anumite tipare de comportament. Totuși, există și alte mecanisme de filtrare. Cadrul didactic de la clasă sau grădiniță poate monitoriza conduita copilului în raport cu colegii și poate iniția o consultare cu profesorul consilier. Acesta din urmă poate efectua observații directe în clasă, poate organiza întâlniri individuale cu elevul și, ulterior, poate discuta cu familia. Rezultatele acestor etape pot duce la recomandarea, la nivel de sugestie, ca părinții să solicite sprijinul unui specialist extern, în special al unui psiholog clinician.
Întrebarea privind responsabilitatea adaptării curriculumului pentru elevii cu CES este una centrală. Robert Florea clarifică faptul că adaptarea conținuturilor ține de competența profesorului de la clasă, în cadrul disciplinei pe care o predă. Acesta ajustează materialele în funcție de nevoile și afectarea specifică a copilului. Profesorul de sprijin, fiind un psihopedagog și nefiind specializat în discipline precum matematica, istoria sau chimia, nu adaptează direct conținutul didactic. Rolul său este de a oferi un cadru metodologic și asistență psihopedagogică.
Responsabilitatea de a adapta modul de livrare a informațiilor, astfel încât elevul să înțeleagă semnificația noțiunilor, revine exclusiv profesorului de la clasă.
Profesorul de sprijin intervine pentru a facilita un „numitor comun” între cerințele cadrului didactic și posibilitățile reale ale copilului. Când profesorul de sprijin preia copilul pentru o oră separată de clasă, acesta realizează activități de stimulare cognitivă. Pe baza comunicării cu profesorii de la clasă, care îi semnalează zonele de dificultate, specialistul lucrează cu elevul pentru a înțelege surdile deficiențelor de asimilare.
Ulterior, el revine spre profesorul disciplinei și îi indică precis unde este necesară o abordare diferențiată și individualizată.
Din punct de vedere administrativ, profesorul de sprijin este responsabil cu întocmirea unui set de documente esențiale. Printre acestea se numără planul de servicii, a cărui copie este transmisă și părintelui, planurile educaționale și planurile de intervenție.
Specialistul desfășoară și activități individuale, unu-la-unu, cu copilul, dar și sesiuni cu părintele ori de câte ori este necesar sau la solicitarea familiei.
Pentru profesorii care au în clasa lor unul sau mai mulți elevi cu CES, recomandarea principală este existența unei colaborări reale, nu formale. Robert Florea sugerează evitarea abordărilor conflictuale și insistența pe parteneriatul dintre profesor, specialist și familie.
Provocarea majoră pentru cadrul didactic de la clasă constă în gestionarea simultană a nevoilor tuturor elevilor, inclusiv a celor cu CES, fără a neglija restul clasei.
În ceea ce privește drepturile financiare pentru copiii și elevii cu CES în anul școlar 2026-2027, acestea includ o alocație zilnică de hrană în valoare de 32 de lei pe zi, precum și facilități de cazarmament. Părinții trebuie să depună dosarele necesare până la data limită de 30 septembrie, asigurându-se că toate actele sunt complete pentru a beneficia de aceste drepturi.
Aceste măsuri, combinate cu noul contract și cu clarificarea rolurilor, vizează o integrare mai coerentă și mai susținută a elevilor cu cerințe educaționale speciale în sistemul educațional din București.
