Cum facem ca fiecare cuvânt să aibă sens?
Într-un interviu captivant acordat unei personalități radio din Iași, Carmen Ion, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, ne-a deslușit o metodă inovatoare care schimbă modul în care elevii înțeleg textele. Nu ci doar că vorbește despre aceasta, dar ne și arată cum să o aplicăm zilnic în clasă. Totodată, ne-a vorbit despre festivalul său de book-trailere, Boovie, și despre ce ne spun datele PISA 2025 despre sistemul nostru educațional.
Ultimele știri
Liceul din Făurei transformă învățarea în joc prin proiect Erasmus+
Examenul postpartum: ghid pentru recuperarea fizică și emoțională
Cum să recunoști și să gestionezi stresul de îngrijitor
Numele pentru bebeluși în 2026: o ruptură bruscă cu tradițiaCarmen ne spune că acum citește cu degetul pe fiecare rând, ocolind cuvintele necunoscute și întrebând elevii despre fiecare cuvânt și structură. „Nu e vorba doar de a muta ochii — ci să simți textul sub deget”, ne-a explicat. Această tehnică, pe care o numește „lectură cu degetul”, o ajută pe elevi să nu se pierda în text și să nu rateze nimic esențial.
Ea subliniază că întrebările simple – cine, unde, când, de ce – sunt cheia înțelegerii. „Cititul fără întrebări e ca o călătorie fără hartă”, spune. Fiecare cuvânt trebuie înțeles, altfel totul se prăbușește.
Conform OCDE, România are peste 50% analfebetism funcțional în matematică, iar doar 52% dintre elevi ating Nivelul 2 la citire. În comparație, peste 69% dintre colegii lor din alte țări reușesc acest lucru. Și cel mai dur: doar 1% dintre elevii români ajung la Nivelul 5 sau 6 la citire, față de 6% media OCDE.
Carmen ne-a arătat cum aceste cifre se traduc în viață reală. Într-o lecție despre „Balta Albă”, a analizat un fragment în care un francez observă doi români înfricoșați. „A durat câteva minute bune să înțelegem ce se întâmplă”, ne-a mărturisit. Gesturile, limbajul figurativ — totul contează.
În primele două decenii de carieră, Carmen nu folosea această abordare. „Doar explicam teorie și speram că o să intre”, ne-a spus. Dar când a început să lucreze cuvânt cu cuvânt, să dezmembreze fiecare propoziție și să o refacă împreună cu elevii, a văzut o schimbare remarcabilă. Elevii nu doar că înțelegeau mai bine — ci începeau să se simtă parte din text.
Viitorul citirii active: un pas înainte, împreună
Andreea Daraban, expertă în educație, ne întreabă: „Unde ajungem când un copil de 15 ani nu știe să citească și să înțeleagă?” Carmen „Coborâm nivelul pentru a-l ridica apoi”. În loc să-i dăm texte prea grele, o simplifică, apoi treptat le readdesprese complexitatea. „Nu e coborâre — e construcție”, ne-a explicat.
Carmen nu lasă elevii să se pierda în text. După fiecare cuvânt, după fiecare întrebare, verifică în timp real. „Fiecare cuvânt, fiecare structură, fiecare rând e testat”, spune. Nu e vorba de examene — e vorba de obicei. Elevii devin critica, devin parteneri ai textului.
Unul dintre cele mai puternice momente din clasa ei a fost analiza fragmentului din „Balta Albă”, unde un francez vede doi români înfricoșați într-o noapte rece. „Francezul era speriat”, ne-a spus Carmen, „iar cei doi români, în timp ce vorbiau și gesticulaau, păreau foarte îngrijorați”. Citatul — „mi-am băgat mâna în buzumar să pipăi pistoalele de acolo” — a necesitat o analiză atentă. „Nu e vorba doar de cuvinte — e vorba de emoție”, ne-a concluzionat.
Pe lângă clasă, Carmen este fondatoare a festivalului Boovie — un eveniment care unește cartea cu elemente vizuale și audio. „Vrem să facem lectura atractivă”, ne-a spus. Prin book-trailere, elevii nu doar că aud poveștile — ci le trăiesc. Festivalul a devenit un magnet pentru tinerii care nu își dau seama că doresc să citesc.
Carmen Ion ne-a arătat că cititul nu e o activitate pasivă — e o experiență. Când o facem cu degetul, cu întrebări și cu inima deschisă, textul nu rămâne pe hârtie. El devine trup, suflet, gând. Și poate fi astfel pentru fiecare elev — dacă avem răbdare să-l lucrăm, cuvânt cu cuvânt.
