De fiecare dată când apar rezultatele PISA
Autorul american celebru pentru criticile sale îndrăznește la adresa sistemelor de notă, a examenelor uniformizate și a recompenselor în domeniul educației, a vizitat recent Capitala, în cadrul evenimentului ParentED Fest 2026. Într-o conversație exclusivă cu redacția Totul Despre Mame, autorul lucrării „Iubire necondiționată pentru copilul tău” a analizat de ce destinul unui minor nu ar trebui să fie determinat de un singur examen. A discutat despre limitele evaluărilor internaționale PISA, precum și despre tensiunea pe care sistemul de note o exercită asupra elevilor. Cum reacționează un părinte când fiul său revine de la școală cu o notă slabă? Întreabă ce concepte au rămas neînțelese sau de ce nu a studiat mai mult?
Ultimele știri
Liceul din Făurei transformă învățarea în joc prin proiect Erasmus+
Examenul postpartum: ghid pentru recuperarea fizică și emoțională
Cum să recunoști și să gestionezi stresul de îngrijitor
Numele pentru bebeluși în 2026: o ruptură bruscă cu tradițiaȘi cu ce frecvență se întreabă ce descoperiri interesante a făcut la ore, în loc să verifice ce notă a obținut? Aceste diferențe de abordare, susține Kohn, au un impact uriaș asupra modului în care copiii percep învățarea.
Fără să-și dea seama, părinții pot transmite mesaje greșite, sugerând că performanța este mai importantă decât procesul de descoperire și că aprobarea adulților este condiționată de rezultatele obținute. Dar ce soluții există când sistemul educațional funcționează tocmai pe baza ierarhiilor bazate pe note și clasamente? Kohn argumentează că testele standardizate nu reflectă întotdeauna înțelegerea profundă a materiei, iar sistemul de recompense poate diminua interesul intrinsec pentru cunoaștere. În interviu, explică motivele pentru care critică Evaluarea Națională și clasamentele PISA, modurile în care părinții pot atenua presiunea notelor și de ce simpla renunțare la teste nu rezolvă problemele structurale ale școlii. Abordează și tema inteligenței artificiale, privind-o cu mare scepticism în contextul în care este folosită pentru a înlocui munca cognitivă a elevilor.
Totul Despre Mame: În România, elevii susțin Evaluarea Națională la finalul clasei a VIII-a, iar nota obținută decide la ce liceu pot fi admiși. Cât de corect este ca viitorul unui copil să depindă de rezultatul unui singur examen, susținut la 14 ani?
Alfie Kohn: Este un examen cu miză foarte mare. Unii dintre cei mai talentați și mai profunzi elevi nu se descurcă bine la teste. În schimb, unii dintre cei care obțin rezultate excelente la teste nu sunt neapărat capabili să gândească la fel de profund. Cu alte cuvinte, atunci când folosim teste standardizate, supraestimăm capacitățile intelectuale ale unor copii și le subestimăm pe ale altora. Atunci când viitorul unui copil depinde de un asemenea test, situația devine absurdă.
Susțineți eliminarea examenelor standardizate. Dar cum ar putea funcționa admiterea la liceu și la universitate fără un proces de selecție?
Alfie Kohn: De ce ar fi nevoie de un asemenea proces de selecție? Într-o societate democratică, accentul ar trebui pus pe diversitate. Ne dorim ca elevi cu medii sociale, interese și origini etnice diferite să învețe împreună și unii de la ceilalți. Sistemul actual nu reprezintă o evoluție firească a educației. El se bazează pe segregare și ierarhie. Dacă nu ne dorim o asemenea societate pentru țara noastră, nu ar trebui să le facem asta nici elevilor. Trecerea de la gimnaziu la liceu și de la liceu la universitate nu ar trebui să fie despre separarea grâului de neghină, a câștigătorilor de învinși. Ar trebui să urmărească să le ofere tuturor elevilor posibilitatea de a învăța în medii diverse.
De fiecare dată când apar rezultatele PISA, în România se vorbește despre cât de slab pregătiți sunt elevii și despre eșecul sistemului de educație. Cât de mult ne putem baza pe aceste rezultate pentru a judeca nivelul real de pregătire al copiilor?
Alfie Kohn: Cu cât știi mai puține despre educație, cu atât acorzi mai multă importanță scorurilor PISA. În primul rând, testele standardizate nu oferă un indicator relevant pentru a înțelege în profunzime ce au învățat copiii. În al doilea rând, testele PISA au probleme deosebite, deoarece populațiile de elevi evaluate în diferite țări nu sunt echivalente. În unele țări, testarea poate ajunge să reprezinte un grup foarte select de elevi, ceea ce face ca rezultatele să pară mai bune. În asemenea condiții, comparația nu are sens. În al treilea rând, rezultatele PISA sunt folosite pentru a-i clasifica pe elevii români în raport cu cei din alte țări. Clasamentele sunt chiar mai problematice decât simpla evaluare prin note. Nu mai vorbim despre excelență, ci despre victorie.
Este ca și cum am urmări un meci sportiv și am aștepta să strigăm: „Suntem numărul unu!”.
Dacă obiectivul tău este ca elevii români să-i învingă pe cei din alte țări, înseamnă că îți dorești ca acei copii care trăiesc în alte părți ale lumii să obțină rezultate mai slabe. Din punct de vedere intelectual și moral, aceasta este o abordare falimentară. Educația nu ar trebui să fie despre câștigători și învinși. Și cu siguranță nu ar trebui evaluată prin teste standardizate.
În România, elevii cu rezultate școlare foarte bune primesc burse de merit. Sunt banii o motivație bună pentru învățare sau riscă să aibă efectul opus?
Care este cea mai dăunătoare idee despre felul în care învață copiii, care
Alfie Kohn: Mă întreb și în ce măsură există o legătură între statutul socioeconomic și elevii care ajung să primească aceste burse. Aici ajungem la un alt aspect al activității mele: felul în care recompensele subminează interesul pentru învățare, dar și excelența. Avem de-a face cu o recompensă oferită pentru o altă recompensă. Nota este deja problematică. Prin adăugarea banilor, efectele negative sunt amplificate. Cum îi putem face pe copii să înțeleagă că învață pentru ei înșiși, nu pentru note sau bani?
Alfie Kohn: Copiii nu trebuie să fie învățați să înțeleagă acest lucru. Ei sunt curioși în mod natural. Încă de la început pun întrebări și vor să descopere lucruri. Adulții sunt cei care au creat un sistem ce distruge sistematic această curiozitate. Cu cât le oferim mai multe recompense, fie că vorbim despre steluțe aurii, ștampile, dulciuri, pizza, bani sau note, cu atât riscăm să le distrugem dorința de a pune întrebări, cu care au venit pe lume. Pe măsură ce înaintează în vârstă și trec printr-un sistem școlar tradițional, putem vedea cum entuziasmul lor pentru idei se evaporă. Nici acest lucru nu este inevitabil. Cercetările arată că este o consecință previzibilă a tratării copiilor ca pe niște animale de companie, cărora le oferim recompense pentru a obține comportamentul dorit.
Care este cea mai dăunătoare idee despre felul în care învață copiii, care continuă să influențeze școala de astăzi?
Alfie Kohn: Ideea că elevii sunt niște recipiente pasive în care turnăm cunoștințe și că este suficient să stea în bancă, să asculte și să absoarbă informația. Că acesta ar fi un proces de învățare autentică. Este o concepție fundamental greșită. Oamenii participă activ la construirea propriilor sensuri, iar în cele mai bune clase, copiii se află în centrul procesului educațional. Ei iau decizii și descoperă idei pornind de la propriile întrebări și experiențe. Această concepție greșită stă la baza celor mai nocive forme de educație tradițională, în care elevii mai mari sunt nevoiți să asculte prelegeri, copiii completează fișe de lucru și primesc teme pentru acasă. Un asemenea sistem îi îndepărtează de învățare.
O mare parte din informațiile înghesuite în memoria de scurtă durată înaintea unui test sunt uitate ulterior.
Este suficient să eliminăm notele și recompensele pentru ca elevii să-și recapete interesul pentru învățare?
Alfie Kohn: Există o precizare importantă: predarea trebuie să fie de calitate. Învățarea trebuie să aibă sens, iar asta înseamnă adesea că elevii trebuie să participe activ la construirea programei, împreună cu profesorii. Dacă nu au niciun cuvânt de spus în privința lucrurilor pe care le învață și sunt obligați să le asimileze pasiv, ascultând sau completând fișe de lucru, nu vor sări de pe scaune de bucurie doar pentru că am eliminat notele. Renunțarea la recompensele externe este necesară, dar nu suficientă. Trebuie să acordăm atenție și programei, adică lucrurilor pe care le predăm. Acestea trebuie să fie relevante și captivante. În același timp, trebuie să ne preocupe pedagogia, adică felul în care predăm.
Cum putem ști dacă un copil învață suficient de mult dacă nu ne bazăm pe note și teste?
Alfie Kohn: În primul rând, întrebarea pornește de la premisa că notele și testele ne oferă o imagine completă asupra învățării. Nu este adevărat. Testele măsoară, de exemplu, tocmai aspectele care contează cel mai puțin din punct de vedere intelectual. Pentru a evalua în mod autentic nu doar ce înțeleg copiii, ci și ce pot face cu ceea ce au învățat, putem să le cerem să realizeze proiecte și să demonstreze practic ce știu. Dacă învață o limbă străină, de exemplu, pot crea meniul unui restaurant imaginar. Dacă studiază matematica, pot realiza un proiect în care trebuie să redecoreze o cameră, folosind conceptele matematice învățate.
Astfel de proiecte, prin care elevii demonstrează că stăpânesc ceea ce au studiat, ne oferă informații mult mai utile despre cunoștințele lor decât reproducerea unor fapte memorate pentru un test.
În locul notelor exprimate prin litere sau cifre, profesorii pot oferi comentarii calitative și rapoarte narative despre progresul elevilor. Și mai bi
