De la Cotswolds la Spitalul Swindon!
Am trăit prima mea sarcină în Cotswolds, în inima Angliei, alături de soțul meu, pilot în armată. Nu am avut simptome de sarcină și, uneori, nu credeam că sunt însărcinată. Scanarea de la 12 săptămâni a confirmat totul: era absolut reală. În timpul consultațiilor, îmi plăcea cum stomacul meu se mișca în sincron cu bătăile inimii mele. La a doua scanare, la 20 de săptămâni, am fost surprinsă că nu vor mai fi până la naștere, dar totul părea magic. Am avut încredere în corpul meu pentru restul călătoriei.
Ultimele știri
Liceul din Făurei transformă învățarea în joc prin proiect Erasmus+
Examenul postpartum: ghid pentru recuperarea fizică și emoțională
Cum să recunoști și să gestionezi stresul de îngrijitor
Numele pentru bebeluși în 2026: o ruptură bruscă cu tradițiaPregătire fără cursuri NCT!
Cu soțul meu mult în străinătate, nu am asistat la cursurile NCT. În schimb, am ascultat podcast-uri despre naștere și am urmat un curs online de hipnotizare pentru a ne pregăti. Am adăugat MadeForMums ca sursă preferată pe Google pentru sfaturi de părinți și recomandări de produse.
Nașterea în apă la Spitalul Swindon
Am ales nașterea în apă, deoarece eram considerată cu risc scăzut. Am lucrat până la data de naștere și, la șase zile după, au început contracțiile. Unități de naștere la Spitalul Swindon erau goală, iar ostetrița Corinne și o studentă de ostetrică ne-au asistat. A fost exact nașterea pe care o așteptam, deși puțin mai dureroasă decât cursul de hipnobirthing. O minge de gimnastică și o mască pentru ochi m-au ajutat, iar soțul meu a fost alături de mine. Corinne m-a ghidat când să împing și m-a liniștit când am avut frică să văd capul ieșind. În scurt timp, am ținut pe fiul nostru, Eddie.
Am simțit o lacrimă, dar am fost susținută de experți și, datorită ușurării durerii, nu am simțit prea multă durere.
Momentul ritualului de trecere
Stăteam acolo, beau ceai și mă uitam la nou-născutul meu. Pentru mine, a fost un ritual special de trecere. Mi s-a oferit și șansa de a rămâne noaptea următoare. Privind înapoi, regret că nu am spus „da” la această oportunitate, pentru că nu eram pregătită pentru al patrulea trimestru. Am avut probleme cu hrănirea și lipsa de somn a fost grea. Eddie dormea doar 30 de minute la un moment dat. Vizitatorii de sănătate se concentrați pe el, nu pe mine. Am încercat să obțin sprijin pentru alăptare, dar nu am reușit să obțin o aprovizionare suficientă. În ciuda stresului și a lipsei de somn, mi s-a spus mereu că fac o treabă bună.
Al doilea copil
Când eram însărcinată cu al doilea copil, ne-am mutat în Franța la 20 de săptămâni datorită unei oportunități pentru soțul meu în Forțele Aeriene Franceze. Majoritatea britanicilor se califică pentru asistență medicală gratuită în Franța, iar eu am fost acoperit pentru tratament datorită rolului său militar. Am rezervat scanarea de 20 de săptămâni la spitalul local, efectuată de un obstetrician. În Franța, rolul obstetricianului este mult mai pronunțat în îngrijirea prenatală, iar multe femei au toate controalele la ei, nu la moașă. Monitorizarea este foarte detaliată; scanarea a fost mult mai minuțioasă decât cea din Marea Britanie. Există un mandat suplimentar pentru toate femeile în trimestrul al treilea. În timpul scanării, el a marcat fiecare parte a copilului meu și a măsurat totul, ca și cum ar căuta o problemă.
Pentru unii, abordarea lui a fost liniștitoare, dar pentru mine a fost uneori copleșitoare.
Ce am învățat?
Am înțeles că fiecare naștere este unică și că pregătirea poate varia enorm de la o țară la alta. Am realizat importanța sprijinului emoțional și a unei comunicări clare cu personalul medical, indiferent de sistemul de sănătate. În plus, am învățat să ascult corpul meu și să-mi respect limitele, chiar și în fața provocărilor.
Împărtășește experiența ta!
Dacă ai avut experiențe similare în diferite țări sau cu metode diferite de naștere, nu ezita să le împărtășești în comentarii. Împreună, putem crea o comunitate de sprijin pentru viitorii părinți.