Copilul merge pe vârfuri: când e normal și când trebuie să te îngrijorezi

De ce merge copilul pe vârfuri?

Pentru părinții care au un prim copil, observarea modului în care cel mic se deplasează poate genera întrebări legitime. Este destul de comun ca bebelușii care abia au învățat să meargă să-și pună greutatea pe vârfuri.

Ultimele știri

Laura Cosoi: „Trebuie să fiu realistă cu timpul meu” — echilibrul dintre carieră și familieDe ce copiii se regăsesc în poveștile lorCum să le înveți pe copii să înțeleagă legile cauzei și efectuluiNumele bebelușilor care riscă să dispară până în 2027

În majoritatea cazurilor, această comportare nu indică nicio problemă gravă. Mulți copii mențin acest tip de mers din obișnuință pe măsură ce cresc.

Atâta timp cât dezvoltarea fizică și cognitivă a copilului se desfășoară în limitele normale, probabilitatea ca mersul pe vârfuri să fie un motiv de îngrijorare este mică.

Totuși, dacă după vârsta de doi ani copilul continuă să se mișoare astfel, este recomandat să se discute această situație cu un medic.

O vizită la specialistul ar trebui programată cât mai repede dacă se observă, în paralel, dificultăți în funcționarea mușchilor picioarelor, o rigiditate evidentă la tendonul Ahile sau o lipsă de coordonare a mușchilor.

Când trebuie să te îngrijorezi?

Există mai multe explicații posibile pentru acest comportament. În mod obișnuit, mersul pe vârfuri apare ca un obicei temporar în perioada de învățare a mersului. Totuși, în anumite situații, cauza poate fi o afecțiune subiacentă. Un tendon al lui Ahile mai scurt decât normal poate împiedica călcâiul să atingă solul în mod corect, deoarece acest tendon conectă mușchii inferiori ai piciorului cu partea posterioară a osului călcâiului.

Alte cauze pot include paralizia cerebrală, o tulburare ce afectează mișcarea, tonusul muscular și postura, rezultată din leziuni sau dezvoltare anormală a zonelor imature ale creierului care reglează funcția musculară.

De asemenea, distrofia musculară, o afecțiune genetică în care fibrele musculare sunt predispuse la deteriorare și slăbire progresivă, poate fi o cauză. Diagnosticul acestei afecțiuni este mai probabil dacă copilul a mers inițial normal înainte de a începe să meargă pe vârfuri.

În plus, mersul pe vârfuri este adesea asociat cu tulburările din spectrul autist, care pot influența capacitatea copilului de a interacționa cu ceilalți copii.

Dacă după vârsta de doi ani copilul continuă să meargă pe vârfuri, sau dacă apar dificultăți în funcționarea mușchilor, rigiditate la tendonul Ahile sau lipsă de coordonare, este recomandat să se discute această situație cu un medic cât mai repede.